DESCOPERIRILE MELE

Printer-friendly versionSend by emailPDF version
1973
Prin articolul MARIN CARCIUMARU, Cateva aspecte privind oscilatiile climatului din Pleistocenul superior in sud-vestul Transilvaniei, SCIV, 24, 2, p. 179-205 se puneau bazele viitoarei scari paleoclimatice a pleistocenului superior (ultimii 120.000 de ani), care va devenii principalul instrument de referinta privind geocronologia culturilor paleolitice din Romania.
 


Prima Geocronologie a paleoliticului din Romania

S-a demonstrat pentru prima data contemporaneitatea dintre diferite culturi paleolitice de pe teritoriul Romaniei

1979
Am publicat primul studiu asupra picturilor parietale din pestera Cuciulat, singura pestera cu arta rupestra din Paleoliticul Romaniei. Aceasta exceptionala descoperire, contestata la inceput de o serie de “specialisti”, care nici macar nu s-au obosit sa viziteze pestera, a intrat azi in marile tratate de arta rupestra paleolitica din Europa, fiind acceptata varsta picturilor de circa 14.000 de ani B.P.


Valea Somesului (1) in fata carierei de calcar (2) care a distrus peste 150 m din prima parte a pesterii.


Zona de intrare a pesterii dupa exploatarea calcarului(1), intrarea actuala a pesterii
(2) si o imagine din sala cu picturi (3).
Sala cu picturi si calul si felina din pestera Cuciulat
Pentru ca in 1976 am demonstrat, prin publicarea diagramei polinice din pestera Cioarei, existenta aici a celui mai vechi Musterian din Romania, in 1979 am redeschis sapaturile arheologicedin pesteraCioarei,satul Borosteni, com. Pestisani, jud. Gorj. Acestea s-au desfasurat in fincare vara, doar cu o intrerupere de un an, de-a lungul unei perioade de peste 20 de ani. Sapaturile arheologice s-au derulat de la un an la altul cu rigurozitate sporita, ceea ce va crea premizele unor descoperiri exceptionale, pe care incercam sa le ilustram mai jos.

Printre descoperirile cele mai spectaculoase din pestera Cioarei, alaturi de o colectie importanta de material litic, au fost decoperite marturii importante pentru definirea comportamentului simbolic al omului de Neanderthal
 
 
 
Cele mai vechi recipiente din stalagmite pentru prepararea ocrului din lume (www.annalesfsu.ro)











Parmi les matériaux lithiques et les restes de faune, dans la grotte Cioarei on a découvert des quantités importantes d’ocre et quelques témoignages de  l’art gravettien qui sont la creation de Homo sapiens





CELE MAI VECHI COLIERE DE SEMINTE DIN EUROPA
 
ULMENI
 
In anul 1985 am descoperit într-un vas (1) atribuit culturii Gumelniţa, din aşezarea de la Ulmeni (jud. Călăraşi), primul colier de seminţe perforate din specia Lithospermum purpureo-coerulem (denumirea romaneasca – margelusa). Vasul avea o forma semisferica, cu un orificiu foarte mic (2-3), atipic pentru o anumită funcţie si utilitate obişnuită pentru alte vase din aceasta cultura. Prin amplasare şi dimensiunile sale, orificiul sugerează pentru acest vas ceva in sensul unei « puşculite » de pastrat eventual lucruri de dimensiuni mici, chiar podoabe. Este confirmat acest lucru prin însasi conţinutul descoperit in vas: seminte intregi (4) si seminte perforate (5) de Lithospermum purpureo-coerulem, utilajele din cuart utilizate la realizarea orificiului semintelor (6), perle de lut de formă ovală, colorate, dar neperforate, ci numai cu un mic orificiu la unul din capete pentru introducerea unui fir in vederea suspendarii (7), resturi ale suportului de lut pe care se preparau probabil în special perlele de lut (8).
          S-au încercat mai multe reconstituiri: numai colier de seminţe perforate de Lithospermum purpureo-coerulem (9), combinaţie de seminţe şi perle de lut neperforate (10), precum şi una din variante purtată la gat (11).
          La timpul respectiv era primul colier de seminte din specia Lithospermum purpureo-coerulem descoperit în neoliticul din Europa. Descoperirea sa a constituit un eveniment cu totul deosebit, pe care l-am constatat în prezentările pe care le-am făcut la diverse manifestări ştiinţifice din ţară şi mai ales din străinătate.
 
 
MARIN CÂRCIUMARU, 1985, Le collier de semences d’Ulmeni (culture de Gumelniţa), Dacia, N.S., XXIX, 1-2, p. 125-127;
MARIN CÂRCIUMARU, 1996, Paleoetnobotanica. Studii în Preistoria şi Protoistoria României (Agricultura preistorică şi protoistorică a României), Editura Glasul Bucovinei, Helios, Iaşi, 1996, 201 p., 61 fig., 21 pl., 30 tab.; ISBN 973-98011-5-3.







IZVOARE
 
Descoperirea colierului de seminte de Lithospermum purpureo-coerulem, din cultura Gumelnita de la Ulmeni, avea sa primeasca o surprinzatoare si stralucita confirmarea prin cercetarile arheologice de la Izvoare (comuna suburban[ Dumbrava Rosie, municipiul Piatra Neamt) din asezarea atribuita de Silvia Marinescu-Bilcu culturii Cucuteni. Cercetarea asupra unei cantitati imense de seminte (circa 8.000 de exemplare), descoperite intr-un vas (1-2) ne-a permis sa constatam ca este vorba nu numai de seminţe din aceeasi specie de Lithospermum purpureo-coerulem (3), ci şi de utilizarea unei tehnicii similare de taiere si perforare a semintelor. Din cele circa 8.000 de seminte deLithospermum purpureo-coerulem, jumatate sunt perforate (4-5). Argumentul pentru faptul ca semintele perforate au fost insirate intr-un colier este de descoperirea unor seminte lipite in felul in care erau insirate in colier, orificiile acestora formand un unic canal.

 
Insirarea unui numar atat de mare de seminte a dus la crearea unor coliere cu o lungime apreciabila (6-7)
In vasul atribuit culturii Cucuteni de la Izvoare, impreuna cu semintele perforate de Lithospermum purpureo-coerulem,au fost gasite si 40 de margele din lut (9-10) (scara in cm), destul de apropiate prin forma lor de cele de Lithosperum. Dimensiunile lor sunt la cele mai mari de 4 mm diametrul si 3,9 mm lungimea, iar la cele mai mici diametrul nu scade sub 2,5 mm si lungimea sub 2 mm. Conform studiului microscopic, ca si cele de Lithospermum, ele conserva urmele de utilizare prin suspendare intr-un colier.
Semintele de  Lithospermum purpureo-coerulem de la Izvoare erau in mod cert combinate intr-un colier cu dintii sau imitatiile de dinti de cerb (8), pentru ca s-a observat ca semintele perforate erau lipite nu numai intre ele (11), dar si pe dinti, chiar pe linia orificiului. Aceasta inseamna ca ele s-au fosilizat in pozitia initiala a colierului.
Toate acestea subliniaza diversitatea solutiilor de realizare a colierelor de acest fel de catre comunitatile cucuteniene recunoscute prin imaginatia lor artistica, ceea ce a dat dimensiuni nebanuite acestei superbe culturi.
Peste toate aceste aspecte, prin definirea celor doua coliere din doua culturi relativ contemporane, din cultura Gumelnita de la Ulmeni si cultura Cucuteni de la Izvoare, consideram ca am reusit sa aducem argumente directe serioase asupra contactelor dintre comunitatile respective, asupra imprumuturilor culturale si spirituale.
 
 
SILVIA MARINESCU-BÂLCU, MARIN CÂRCIUMARU,1992, Coliere de Lithospermum purpureo-coeruleum şi “perle” de cerb în Neoliticul din România în contextul centrului şi sud-estului Europei, SCIVA, 43, 4, p. 355-370;
SILVIA MARINESCU-BÂLCU, MARIN CÂRCIUMARU,1992, Coliere de Lithospermum purpureo-coeruleum şi “perle” de cerb în Neoliticul din România în contextul centrului şi sud-estului Europei, SCIVA, 43, 4, p. 355-370;
MARIN CÂRCIUMARU, 1996, Paleoetnobotanica. Studii în Preistoria şi Protoistoria României (Agricultura preistorică şi protoistorică a României), Editura Glasul Bucovinei, Helios, Iaşi, 1996, 201 p., 61 fig., 21 pl., 30 tab.; ISBN 973-98011-5-3.


GRAVURI SI PICTURI POSTPALEOLITICE
 
PESTERA CU INCIZII
 
          Pestera cu “incizii” este sapată la 500 m altitudine absoluta in calcarele negre carniene ale peretelui Izbucului, in apropierea satului Fanate, comuna Campani (1-2). Pestera a fost descoperita in anul 1975 de D.Sisina si P. Brijan, care au observat pentru prima data gravurile de aici, fara sa le descrie insa intr-o publicatie de specialitate. Acest lucru aveam să-l facem impreuna cu P. Brijan in anul 1989.
          Gravurile din pestera cu “incizii” constau din doua siluete umane realizate in maniera liniara (3-4). Dimensiunile lor sunt modeste: 35,5 cm şi 24 cm. Dacă silueta umană de dimensiune mai mare (3; 5) poate sa-si gaseasca, prin analogii cu gravuri similare de la Valcamonica (Italia), doar o interpretare ipotetica ca “diavolo”, silueta umană mai mică (4; 6) este redată intr-un autentic stil soleiform, atat prin razele din jurul capului, cat si prin pozitia degetelor maini, indreptate in sus, precum cele de la Coll de la Font-Roja (Caixas) din Pirineii catalani sau de pe plafonul de la Auvent du Chevalier (Essonne). Silueta soleiforma are marcat si sexul, similar unor reprezentari de la Peira Escrita din Pirineii Orientali.
          Descoperirea gravurilor rupestre in stil liniar din pestera cu “incizii” are o importanta deoseobita, deoarece reinscrie teritoriul tarii noastre in aria unor astfel de manifestari artistice preistorice. 
 
 
MARIN CÂRCIUMARU, PETRU BRIJAN, 1988, Gravurile rupestre din “peştera cu incizii”, în “Documente recent decoperite şi informaţii arheologice”, Bucureşti, p. 14-20;
MARIN CÂRCIUMARU, PETRU BRIJAN, 1989, Gravurile rupestre din “peştera cu incizii”, SCIVA, 40, 1, p. 73-81;
MARIN CÂRCIUMARU, RADU CÂRCIUMARU, 2000, Prehistoric Cave Painting in Romania, Millenium III, A Workshop of Ideas and Projects for European Integration and Global Civilisation, Bucharest, p. 171-190;


 


PESTERA CIZMEI
 
          Pestera Cizmei este situata in zona carstica Grohot din cadrul Muntilor Metaliferi, la nord-vest de orasul Brad in apropierea satului Ribicioara, comuna Ribita (jud. Hunedoara) (1-4). Ea o fost descoperita in anul 1975 de F. Tosca si P. Chirila si cartata in acelasi an de M. Nedopaca si P. Chirila, toti membrii ai Clubului de speologie Zarand-Brad. Dupa o vizita pe care am facut-o in anul 1987, impreuna cu M. Nedopaca, gravurile rupestre din pestera Cizmei aveau sa fie exploatate stiintific in anul urmator.
          Cele 13 gravuri se concentreaza pe peretele din stanga (5; 11), unde au fost realizate intr-un "montmilch", azi fosilizat si foarte casant, dar care la timpul respectiv se caracteriza printr-o plasticitate sufient de mare pentru a permite efectuarea gravurilor. Gravurile parietale (6-9; 12) constau din cercuri simple, uneori avand marcate centrul, cercuri concentrice, cercuri care se intersecteaza, cercuri intersectate de linii verticale sau orizontale, cercuri cu arcuri de cerc in interior, dispuse uneori fara o anume ordine si un cerc din mijlocul caruia porneste in sus o linie verticala, slab inclinata spre dreapta, care se termina aproximativ sub forma unei crose (7/6). Sub aceasta reprezentare, putin in dreapta (5/7; 7/7) a fost gravata o silueta umana, a carei reprezentare, in regiunea capului porneste tot de la un cerc al carui centru este marcat printr-un punct.
          Cercurile gravate in pestera Cizmei frapeaza prin regularitatea cu care se repeta cercul cu variantele sale, fara a da impresia de monotonie, ele constituind de fapt un mod de figurare frecvent intalnit in arta schematica preistorica din Europa, specific mai ales pe asa zisele "petroglife", cum ar fi cele din Scotia (datate incepand cu 3.200 B. C.), pe dolmenii din Irlanda (cu varste intre 2.310 ± 160 si 1.930 ± 150) sau din Muntii Pirinei valea Ossau), ca si in Jura elvetiana (la Pregny pe marginea lacului Leman, datate intre 2.500 ;i 800 B.C.). Peste tot pe coasta atlantica, din Portugalia pana in Marea Britanie ele sunt interpretate ca simboluri solare.  
 
 
MARIN CÂRCIUMARU, MIRCEA NEDOPACA, 1988, Gravurile rupestre din peştera Cizmei, Thraco-Dacica, IX, p. 181-196;
MARIN CÂRCIUMARU, MIRCEA NEDOPACA, 1988, Gravurile rupestre din peştera Cizmei, în “Documente recent descoperite şi informaţii arheologice”, Bucureşti, p. 3-13;
MARIN CÂRCIUMARU, RADU CÂRCIUMARU, 2000, Prehistoric Cave Painting in Romania, Millenium III, A Workshop of Ideas and Projects for European Integration and Global Civilisation, Bucharest, p. 171-190;
 


 PESTERA POPII
 
          Pestera Popii este situata la intrarea in defileul Sohodol dinspre comuna Runcu (jud. Gorj), nu departe de peretele de pe care au fost descrise reprezentarile parietale de catre C. S. Nicolaescu-Plopsor (1-3). Picturile parietale din pestera Popii le-am descoperit impreuna cu fiul meu Radu Carciumaru in anii ’80.
          Picturile constau din doua siluete umane de dimensiuni mai mari (5-8), ambele realizate in maniera soleiforma, precum si alte doua reprezentari umane de mici dimensiuni, mai putin revelatoare (4), alaturi, de altfel, de alte semne liniare mai greu de descifrat.
          Picturile sunt acoperite cu o crusta de calcit, de culoare inchisa, probabil din cauza poluarii permanente, avand in vedere dimensiunile modeste ale pesterii. Aceasta, pe langa faptul ca reprezinta o excelenta modalitate de protectie a picturilor, constituie in acelasi timp o forma de a nu le face vizibile pentru vizitatorii ocazionali ai pesterii.
          In mod cert, cea mai interesanta este silueta umana realizata schematic in maniera soleiforma, poate ithifalic cu unele analogii in arta parietala cantabrica.
           
 
 
 
MARIN CÂRCIUMARU, RADU CÂRCIUMARU, 2000, Prehistoric Cave Painting in Romania, Millenium III, A Workshop of Ideas and Projects for European Integration and Global Civilisation, Bucharest, p. 171-190;



CEA MAI VECHE PAINE DIN ROMANIA SI PROBABIL DIN EUROPA

 
          In anul 1983 am publicat descoperirea pentru prima data a unor resturi de paine carbonizata recuperate prin cercetarile din tell-ul atribuit perioadei de tranzitie de la eneolitic la epoca bronzului (aspectul cultural Celei) din asezarea de la Celei-Corabia (jud. Olt). Resturile de paine carbonizata se prezentau sub forma unui agregat compact  carbonizat, cu o grosime relativ uniforma, de circa 1-1,5 cm si o suprafata de aproximativ 15-20 cm p. Prin fragmentarea unei cantitati mici din aceasta mostra s-au recuperat 22 de seminte intregi de orz (Hordeum vulgare) (1), 3 seminte de macris (Rumex crispus) si o samanta de in (Linum usitatissimum). Este greu sa precizam, in faza actuala a cercetarilor, din ce specie de cereale a fost facuta painea. Existenta semintelor de orz ar putea sa fie un argument asupra utilizarri sale in fabricarea painii. Existenta exclusiva insa a unor seminte intregi ale acestei specii ne face sa credem ca, alaturi de cele de macris, o planta cu pregnante insusiri astrigente, provin in structura painii de la fermentul utilizat pentru obtinerea acesteia. Painea obtinuta astfel devenea mai spongioasa si digestibila. De fapt, structura mostrelor de paine de la Celei pare a nu fi compacta, ea prezentand in structura sa multe spatii goale (2) (scara reprezinta 1 cm).
          Prin varsta obtinuta prin datarea C-14, de 4.225 ± 60 B.P., painea din perioada de tranzitie de la eneolitic la epoca bronzului de la Celei-Corabia este cu certitudine cea mai veche din Romania si probabil, conform bibliografiei pe care am avut-o la dispozitie, din Europa, avand in vedere ca resturile de paine carbonizata de la Glastonbury din Anglia sunt atribuite epocii fierului, iar cele cu boabe de grau in structura lor dintr-o asezare de la marginea lacului Ledro, langa Trentino (Italia) apartin epocii bronzului. Mai pot fi mentionate unele resturi de paine cu jumatati de seminte de orz in constitutia lor din asezarile lacustre de la Robenhausen si Wangen (Elvetia).  
 
          M. Carciumaru, 1983, Consideratii paleoetnobotanice si contributii la agricultura geto-dacilor, Thraco-Dacica, IV, p. 126-134.
Marin Carciumaru, 1996, Paleoetnobotanica. Studii în Preistoria şi Protoistoria României (Agricultura preistorică şi protoistorică a României), Editura Glasul Bucovinei, Helios, Iaşi, 1996, 201 p., 61 fig., 21 pl., 30 tab.; ISBN 973-98011-5-3.
          D. Tudor, C. Toropu, C. Tatulea, M. Nica, F. Baciu, 1983, Santierul arheologic Sucidava-Celei, Materiale si cercetari arheologice, Brasov, p. 327-343.


POIANA CIRESULUI – PIATRA NEAMT
 
Intre 2001 si 2006 am reluat cercetarile in asezarea de la Poiana Cireşului ceea ce a permis colectarea unui impresionant material litic si faunistic, care a facut obiectul mai multor publicatii. Totodată au fost descoperite obiecte de artă şi podoabă de o importanta inestimabila.